poem cu tânărul geo bogza

departe de zgomotul şi aerul poluat
al marilor oraşe pe un vârf stâncos de munte
stă sprijinit în bâta lui noduroasă de lemn
un cioban bătrân şi îşi numără cu ochii închişi
oile albe apoi oile negre

le numără o dată de două ori de trei ori
pleoscăie din limbă încântat
apoi deschide ochii se freacă la ochi
priveşte buimac şi mahmur de jur-împrejur
o dată de două ori de trei ori
dar nici urmă de oaie fie ea albă sau neagră

ciobanul se înfurie înjură de toţi dracii şi toţi sfinţii
loveşte cu bâta în stânga şi-n dreapta
apoi îşi face mâinile pâlnie la gură
şi strigă din rărunchi după ajutor la ciobanul tânăr
de pe celălalt vârf stâncos de munte
care tocmai se masturba în tihnă
răspândindu-şi sămânţa în natura imaculată
numai şi numai pentru a-l inspira
pe tânărul şi înflăcăratul poet geo bogza
să scrie o scandaloasă şi superbă poezie