cutia neagră

lui daniel

în lumina crudă a dimineţii dragostea noastră
era o doamnă cumsecade puţin cam plinuţă
cu taior albastru fustă conică
şi eşarfă de mătase bleumarin la gât
peste guşa endemică trecea zâmbind matern
printre noi îi zâmbeam formal
o salutam o întrebam pe un ton politicos
despre lucruri fireşti banale
răspundea politicos
niciun cuvânt în plus sau în minus
scoatea cu mişcări fine din geanta elegantă
de piele neagră o cutie neagră
o punea cu aceleaşi mişcări fine pe masă pleca
tocurile ei izbeau strident trotuarul