luni, 5 august 2013

poeme cu poeţi controversaţi

poem mistic cu Muri

orbecăiam prin întuneric
după întrerupător
moliile îmi devorau hainele
fluturii de noapte mă plesneau
cu aripile lor imense
peste faţă
rozătoarele îmi ronţăiau
cu zel unghiile de la degete
şi pielea de prisos
greierii ţîrîiau insistent din pat
şi de sub pat
eu tot orbecăiam
şi cînd am găsit întrerupătorul
în lumina chioară
l-am văzut pe Muri
împăienjenit cu un pahar de vodcă
în faţă plîngînd amarnic
şi abia zicînd printre suspine :
“adevăr grăiesc vouă
în noaptea asta unul dintre voi
îmi va lua locul
dar”, făcu el o pauză ridicînd arătătorul în aer
“de vei fi tu acela
adă-mi încă 50 de vodcă
şi 1000 de chelneriţe fragede nurlii
cu şorţurile mai albe
ca lumina zilei
care să dea buzna peste mine
şi eu absolut peste toate!”.



poem cu Octavian Soviany

Era toamnă şi ne întorceam de la Brăila,
de la un festival balcanic de poezie.
Soviany se îmbătase crunt.
A urcat în tren exact cu o secundă
înainte să plece. Vorbea vrute şi nevrute.
Când cu voce tare, când abia inteligibil.
La un moment dat mă sună
maică-mea să mă întrebe cum a fost.
Şi Soviany cu lacrimi în ochi îngaimă:
Ce n-aş da să am şi eu o mamă
ca a ta, care să mă iubească,
să aibă grijă de mine şi să-mi facă
de mâncare!” Apoi continuă
frecându-şi cu dosul palmei ochii umflaţi:
Spune-i aşa mamei tale:
că-s un biet copil orfan şi să mă înfieze
şi mai spune-i c-o iubesc mult
şi-o să fiu băiat cuminte
dacă îmi face de mâncare!” Şi plângea
Soviany înfundat ştergându-şi
din când în când nasul cu mâneca.
Îi spun mamei cam pe ocolite
despre ce este vorba, în timp ce
mă uit la Soviany, care tocmai
adormise pe scaun în tren
cu vârful bărbiei împungându-i pieptul.
Răsufla uşor ca un copil obosit
şi un zâmbet blând îi însenina chipul aspru.



Secretul poetului Traian Coşovei

Poetul Traian Coşovei are o birmaneză
care nu doarme niciodată
şi bea bere la pet împreună cu el,
în timp ce-l ascultă cum declamă
molcom poeme molcome.
Din când în când, poetul Traian Coşovei
se uită cu coada ochiului la birmaneză.
Birmaneza e foarte atentă şi îl îngână
pe poetul Traian Coşovei atât de bine încât
nu se mai ştie cine declamă poemul.
Când berea şi poemul se termină,
poetul Traian
Coşovei o aşază cu delicateţe
pe birmaneză pe un scaun cu spătar înalt
la masa de scris. Birmaneza
intră într-o transă efervescent-creatoare
şi scrie sute de poeme molcome
pe care poetul Traian Coşovei le strânge
cu grijă într-un dosar şi le publică
pe la sfârşitul anului la editura Tracus Arte.




Einstein

(ţestoasa lui Marin Mincu)

vine Einstein călare pe carapace
pufăind din trabuc
şi învârtind lasoul deasupra capului
şi zice: eu am vână de muşchetar
ca stăpânul meu dom prof. Marin Mincu
eu m-am bătut cu Richelieu şi cu Milady de Winter
am colindat toate tavernele din Paris
şi-am băut cot la cot cu D'Artagnan, Athos, Porthos şi Aramis
am pedigree serios
dar voi nu mă credeţi voi ziceţi
că semăn mai degrabă a cowboy
şi că am jucat numai în filme western
păi voi chiar nu ştiaţi
că eu şi când nu par să fiu cel care sunt cu adevărat
de fapt tot bătrânul Einsten sunt
cel care vine de la Răsărit călare pe carapace
şi vă pune pe toţi la respect
laşilor, nătângilor, urechiştilor, semidocţilor
păi voi cu mine, marele muşchetar Einstein, îndrăzniţi să vă puneţi?




coşmar mistic elementar

făcusem o infecţie urâtă la măseaua de minte
am avut dureri cumplite toată ziua
am luat antibiotice calmante ceaiuri peste ceaiuri
şi spre seară m-am băgat resemnată sub plapumă

am căzut imediat într-un somn adânc
şi-am visat un om ras chilug
cu o privire hipnotică de profet nebun sau de nebun profet
nu-mi dădeam prea bine seama de ce anume
îmi spunea că este fratele marius
şi că are misiunea divină de a mă converti
fugeam de el dar degeaba mă urmărea obsedant
şi când îmi predica mai înflăcărat
decât Petru şi Pavel la un loc
când mă blestema de mă treceau toţi fiorii iadului

neştiind cum naiba să mai scap
m-am concentrat intens şi m-am reîncarnat definitiv
într-o ţestoasă ninja adeptă a nonviolenţei
şi doldora de înţelepciune zen
care în câteva minute l-a convertit simultan
pe fratele marius la toate religiile
mai mult sau mai puţin cunoscute din istoria umanităţii



poem cu andrei doboş iluminat

sub un cocotier, stă perfect
nemişcat andrei doboş.
în lotus. păsări colibri ciripesc
ştiute, dar mai ales neştiute.
andrei inspiră, andrei expiră.
pieptul se ridică, pieptul se coboară.
muşchii abdominali, asemenea.
andrei întredeschide
un ochi ataraxic: cineva a pus
pe taburetul din faţa lui
un trabuc cu iarbă înmiresmată
învelit în foi de papirus.
întrebarea este: evitabil sau inevitabil?
răspunsul se prăbuşeşte
odată cu o nucă de cocos drept
în moalele capului.




poem cu hose pablo debusolat

într-o dimineaţă frumoasă de iarnă
când zăpada se înălţase de doi metri în
curtea bunicii şi strălucea în soare

şi eu stăteam cuminte sub plapumă
tremuram şi beam ceai după ceai
fiind groaznic de răcit

mi s-a părut că aud un zgomot mic la început
dar care creştea secundă
după secundă până când n-am mai

rezistat m-am ridicat de sub plapuma
groasă şi-am privit pe fereastră uluit
un tank nou nouţ din care ieşeau

unul câte unul nişte mascaţi ciudaţi
care în câteva secunde ne-au montat boilerul