Maimuţica

Aveam lângă oraş o casă mare cu gazon în faţă şi foarte
mulţi prieteni care ne vizitau în weekend. Cine-i maimuţica asta?

o întrebau curioase doamnele frumos parfumate, dichisite
pe mama. Eu mă băgam sub masă şi le studiam picioarele

cu pedichiură îngrijită, epilate îngrijit - nu ca ale mamei,
apoi sandalele cu barete fine cumpărate de la prăvălia din centru.

Apoi smulgeam un fir de iarbă şi le gâdilam. Ele izbucneau
în hohote subţiri de râs, dădeau din picioare şi se uitau

sub masă. Uite-o pe maimuţică! Ce ochişori negri are!
Hai să-i dăm o bomboană! Haide, ia bomboana asta, e pentru tine!

Mama era toată roşie la faţa şi îşi ştergea cu un şerveţel
fruntea umedă, în timp ce eu mâncam trei bomboane deodată

iar doamnele îmi aranjau bretonul ciufulit chicotind şi trecându-mă
din braţe în braţe, întorcându-mă vesele şi curioase pe toate părţile.

la castel

cutia neagră

lui daniel

în lumina crudă a dimineţii dragostea noastră
era o doamnă cumsecade puţin cam plinuţă
cu taior albastru fustă conică
şi eşarfă de mătase bleumarin la gât
peste guşa endemică trecea zâmbind matern
printre noi îi zâmbeam formal
o salutam o întrebam pe un ton politicos
despre lucruri fireşti banale
răspundea politicos
niciun cuvânt în plus sau în minus
scoatea cu mişcări fine din geanta elegantă
de piele neagră o cutie neagră
o punea cu aceleaşi mişcări fine pe masă pleca
tocurile ei izbeau strident trotuarul

ce am văzut azi

azi am văzut în parc o mămică înfofolită
într-o geacă neagră cu glugă
vorbindu-i în limba elfă bebeluşului
cu suzetă roz şi ochelari
cu rama subţire aurie şi lentile fumurii

cu Federico Garcia Lorca

două fete

fata care plânge închisă în camera ei
palmele ude îi încâlcesc părul
trupul ei gol crestat de linii fine roşii
hainele vraişte pe pat pe jos
cărţile şi foile rupte muzica rock la maxim
fata care stă în camera alăturată
izbeşte cu pumnii şi picioarele în perete
ţipă să dea dracului mai încet
muzica aia muzica nu se mai aude
o fereastră se deschide larg
un urlet inuman opreşte o secundă lumea

fata care dansează în camera ei
trupul ei gol se mişcă lasciv pe o melodie rock
hainele vraişte pe pat pe jos
cărţile şi foile rupte muzica rock la maxim
fata care stă în camera alăturată
izbeşte cu pumnii şi picioarele în perete
ţipă să dea dracului mai încet
muzica aia muzica e tot la maxim
o fereastră se deschide larg
fata care stă în camera alăturată se aruncă

cum s-a sinucis Bondoc

în dimineaţa aceasta însorită poate mă voi întâlni
cu cineva important dacă ies repejor la plimbare
n-ar fi deloc rău să mă îmbrac cu cel mai frumos costum
mormăi Bondoc care era suficient de bondoc
încât să-şi merite numele

ochelarii îi cădeau pe nas îi impinse cu un deget grăsun
îşi aranjă sacoul să-i ascundă burtoaica venerabilă
şi de parcă cineva i-ar fi dat un ghiont
se trezi singur şi dezorientat în mijlocul străzii

şi ce mulţi oameni treceau grăbiţi pe lângă el
şi ce-l mai îmbrânceau şi nici măcar nu-l salutau
ce oribil tocmai pe el care nu e tocmai un oarecare
şi ce se mai oftica Bondoc mormăind înjurături
supărat pe toată lumea ba până şi pe dimineaţa însorită

degeaba îi mai zâmbea amuzată vreo domnişoară cochetă
degeaba razele soarelui îi gâdilau plăcut obrăjorii
în dimineaţa asta toate îmi merg de-a-ndoaselea
hotărî Bondoc care realiză că e atât de bondoc
încât nici nu se vede printre oameni
tocmai eu care nu sunt tocmai un oarecare
îşi lăsă Bondoc nasul în pământ şi două lacrimi mari
i se prelinseră nestingherite pe obrăjorii calzi

şi o luă la fugă printre oameni dar abia dacă înainta
paşii lui erau mult prea mici doar că cineva nu se ştie cine
îi dădu un ghiont şi Bondoc se trezi chiar pe pod
privind apa tulbure într-un fel hipnotic
o să mă arunc nimeni nu mă respectă tocmai pe mine
care nu sunt tocmai un oarecare făcu Bondoc
repejor trei paşi în spate îşi luă avânt şi sări în apa tulbure

Al şaselea simţ

pentru că mi-e dor de un Crăciun adevărat cu zăpadă şi viscol!

Sunt unii care vorbesc de un al şaselea simţ. Mi se pare un lucru firesc. Mai ales iarna, când stai mai tot timpul în casă şi priveşti cu nasul lipit de geam zăpada viscolită. Atunci, vezi tot felul de felul de făpturi fantomatice plutind odată cu fulgii de zăpadă într-o feerică şi inofensivă tornadă. Iar făpturile acestea îţi transmit telepatic fotograme cu eschimoşi care vânează foci. Tot ele îţi mai transmit că de la o vreme, de la Crăciun adică, ai început să semeni cu o focă şi să te fereşti, căci sezonul vânătorii tocmai a început şi eschimoşii sunt puşi pe treabă. Nu vrei să le dai crezare, dar alergi într-un suflet la oglindă şi te priveşti. Două harpoane ţi se înfig în spinarea lucioasă, în timp ce doi ochi negri, rotunzi şi umezi te fixează îngroziţi, iar mustăţile lungi şi dese îţi tremură de durere.
Mi se pare un lucru la fel de firesc să existe şi un al şaptelea simţ. Şi un al optulea. Şi un al nouălea. Oricâte poţi născoci şi de oricâte este nevoie. Totuşi să nu întrecem măsura, uneori e atât de fascinant să te rătăceşti prin lumi ciudate şi cu cât eşti mai dezorientat cu atât mai bine. Îţi vor sări în ajutor fiinţe pe care în mod obişnuit le întâlneşti în basme. Bine ar fi să le tratezi cu respectul cuvenit. Altfel rişti să nu te mai întorci niciodată în lumea obişnuită. Eu unul, aş risca.
Odată am văzut o focă la Zoo. Îngrijitorul se chinuia s-o hrănească. Foca părea apatică. Când îngrijitorul iî punea peştele sub nas, ea întorcea capul. Am apelat imediat la al şaselea simţ. I-am transmis telepatic că am un plan de evadare. Ea mi-a transmis tot telepatic că o să eşueze ca toate celelalte. Eu i-am transmis să aibă totuşi încredere. Ea mi-a transmis că sunt un prost. Cu toate acestea, a doua zi, foca înota fericită în Marea Glaciară, sub o imensă banchiză de gheaţă, pe care doi eschimoşi stăteau la pândă cu harpoanele pregătite.

ascultând-o pe Ada Milea

foto de la Sibiu

cineva

să vină cineva să-mi ţină gura deschisă
cineva cu braţe vânjoase şi degete reci
să-mi fie frică să vreau să mă zbat
să nu pot face nici cea mai mică mişcare
să mă gândesc că poate se apropie clipa
să-mi fie atât de frică încât degetele lui reci
să mă ardă pe faţă să-mi schimonosească faţa
să privesc totul cu ochii holbaţi
să-i văd clar ochii aprinşi înfigându-se în ochii mei
să-i simt respiraţia lângă ureche
mirosul lui să-mi intre în piele
să vreau să-i aud vocea măcar o dată
cineva care să facă totul şi să nu spună nimic
şi eu să fiu cuminte atât de cuminte
încât fără să mă împotrivesc să picure încet încet
în gura mea un lichid toxic iar eu să-l înghit cu poftă

nostalgie la praga

Invitaţie la lansare de carte la Sibiu

La lansarea lui Ulise vor vorbi Rita Chirian şi Teodora Coman.

Vă aştept cu drag!

o nouă recenzie la....Ulise

în revista corpul T - aici!

coşmar mistic elementar

făcusem o infecţie urâtă la măseaua de minte
am avut dureri cumplite toată ziua
am luat antibiotice calmante ceaiuri peste ceaiuri
şi spre seară m-am băgat resemnată sub plapumă

am căzut imediat într-un somn adânc
şi-am visat un om ras chilug
cu o privire hipnotică de profet nebun sau de nebun profet
nu-mi dădeam prea bine seama de ce anume
îmi spunea că este fratele marius
şi că are misiunea divină de a mă converti
fugeam de el dar degeaba mă urmărea obsedant
şi când îmi predica mai înflăcărat
decât Petru şi Pavel la un loc
când mă blestema de mă treceau toţi fiorii iadului

neştiind cum naiba să mai scap
m-am concentrat intens şi m-am reîncarnat definitiv
într-o ţestoasă ninja adeptă a nonviolenţei
şi doldora de înţelepciune zen
care în câteva minute l-a convertit simultan
pe fratele marius la toate religiile
mai mult sau mai puţin cunoscute din istoria umanităţii