cum s-a sinucis Bondoc

în dimineaţa aceasta însorită poate mă voi întâlni
cu cineva important dacă ies repejor la plimbare
n-ar fi deloc rău să mă îmbrac cu cel mai frumos costum
mormăi Bondoc care era suficient de bondoc
încât să-şi merite numele

ochelarii îi cădeau pe nas îi impinse cu un deget grăsun
îşi aranjă sacoul să-i ascundă burtoaica venerabilă
şi de parcă cineva i-ar fi dat un ghiont
se trezi singur şi dezorientat în mijlocul străzii

şi ce mulţi oameni treceau grăbiţi pe lângă el
şi ce-l mai îmbrânceau şi nici măcar nu-l salutau
ce oribil tocmai pe el care nu e tocmai un oarecare
şi ce se mai oftica Bondoc mormăind înjurături
supărat pe toată lumea ba până şi pe dimineaţa însorită

degeaba îi mai zâmbea amuzată vreo domnişoară cochetă
degeaba razele soarelui îi gâdilau plăcut obrăjorii
în dimineaţa asta toate îmi merg de-a-ndoaselea
hotărî Bondoc care realiză că e atât de bondoc
încât nici nu se vede printre oameni
tocmai eu care nu sunt tocmai un oarecare
îşi lăsă Bondoc nasul în pământ şi două lacrimi mari
i se prelinseră nestingherite pe obrăjorii calzi

şi o luă la fugă printre oameni dar abia dacă înainta
paşii lui erau mult prea mici doar că cineva nu se ştie cine
îi dădu un ghiont şi Bondoc se trezi chiar pe pod
privind apa tulbure într-un fel hipnotic
o să mă arunc nimeni nu mă respectă tocmai pe mine
care nu sunt tocmai un oarecare făcu Bondoc
repejor trei paşi în spate îşi luă avânt şi sări în apa tulbure