Povești fără tâlc

Sultanul atotputernic nesocotea legile sfinte ale Coranului: era un bețivan nenorocit și nesimțit, se îmbăta până cădea lat și nu mai dădea pe la harem. Prima cadână a rezistat un an, apoi s-a sinucis. A doua cadână a devenit prima și s-a sinucis și ea după încă un an. A treia s-a indignat și i-a pus otravă în băutură sultanului care nu a pățit nimic, devenise imun la orice. A treia cadână s-a sinucis și ea, nu înainte de a lăsa un ultim bilet: „Vă poruncesc să mă îngropați împreună cu pisica mea credincioasă care s-a sinucis odată cu mine din cauza bețivanului nenorocit și nesimțit de sultan care nu s-a îndurat s-o mângâie măcar o singură dată!”

Sultanul atotputernic avea o maimuță care avea un papagal chel. Când sultanul dormea dus, maimuța se îmbrăca în caftanul lui și caftea papagalul chel care era și cam chior și credea că sultanul e cel vinovat. Papagalul chel a rezistat cam o lună, după care a luat cuvântul în timpul divanului și a spus doar atât: Baclavale! Era singurul cuvânt pe care-l învățase și sultanul făcea mereu indigestie când mânca baclavale. Papagalul chel a fost decapitat.

Sultanul atotputernic l-a prins în flagrant cu prima cadână pe cel mai mare și credincios pașă și l-a castrat. Pașa s-a ofticat și i-a castrat pe toți ienicerii săi care la rândul lor s-au ofticat și și-au castrat toți servitorii. După douăzeci de ani, sultanul era bătrân și nu prea mai avea armată. Cam așa a pierdut sultanul atotputernic cel mai important și decisiv război.