miercuri, 15 februarie 2012

politically correct

deasupra cerul metalic dedesubt albul
orbitor al zăpezilor şi zâna rătăcită din palma mea
uitându-se cu ochii ei mari şi rotunzi
în ochii mei monstruoşi

avioanele avariate maşinile inutile
gerul de afară gerul din fiecare cameră de bloc
oamenii din blocuri care nu mai ştiu
care nu mai vor oameni care îşi asumă tardiv
triumful ratat al civilizaţiei

oare cine va îndrăzni să-şi mai imagineze
un colţ de rai unde un mic dumnezeu
guvernează politically correct cât de aproape
este un dezastru total oare ce urmează
zână mică tu să-mi spui
tu făptură din poveştile copilăriei
mele în tine cred şopteşte-mi că pământul
ăsta e jucăria ta de plastic
şi tot ce se întâmplă acum sunt micile tale capricii

aici manete blocate butoane aparate defecte
lumini roşii un vast teren părăsit
câteva urme firave de viaţă noi unde suntem oare mai suntem

aici pielea care ne acoperă străluceşte artificial
şi înăuntrul nostru fiecare organ are o viaţă artificială

aici când un om pleacă de tot nimeni nu spune nimic

miercuri, 1 februarie 2012

Maimuţica

Aveam lângă oraş o casă mare cu gazon în faţă şi foarte
mulţi prieteni care ne vizitau în weekend. Cine-i maimuţica asta?

o întrebau curioase doamnele frumos parfumate, dichisite
pe mama. Eu mă băgam sub masă şi le studiam picioarele

cu pedichiură îngrijită, epilate îngrijit - nu ca ale mamei,
apoi sandalele cu barete fine cumpărate de la prăvălia din centru.

Apoi smulgeam un fir de iarbă şi le gâdilam. Ele izbucneau
în hohote subţiri de râs, dădeau din picioare şi se uitau

sub masă. Uite-o pe maimuţică! Ce ochişori negri are!
Hai să-i dăm o bomboană! Haide, ia bomboana asta, e pentru tine!

Mama era toată roşie la faţa şi îşi ştergea cu un şerveţel
fruntea umedă, în timp ce eu mâncam trei bomboane deodată

iar doamnele îmi aranjau bretonul ciufulit chicotind şi trecându-mă
din braţe în braţe, întorcându-mă vesele şi curioase pe toate părţile.