Ofelia Prodan - Călăuza, Editura Cartea românească:
Mulţi vor spune că am furat fără jenă titlul filmului lui Tarkovski, dar vor fi prea puţin aproape de adevăr. Aşa că o să vă dezvăluiesc un mic secret: titlul mi-a fost sugerat de Radu Vancu, cel care a văzut prima variantă a manuscrisului în urmă cu vreo 3 ani. Nu vă spun cum se numea iniţial. Mie mi se părea mai potrivită varianta mea, dar "Călăuza" mă atrăgea într-un mod inexplicabil, aproape iraţional. Revelaţia s-a produs de curând, la Pavia, un orăşel medieval superb de lângă Milano, când, scriindu-i cuiva o dedicaţie, am înţeles cum am intrat ca un orb în lumea poeziei bâjbâind, fireşte, pe la începuturi, şi apoi am fost călăuzită pas cu pas, din umbră, chiar de cel căruia îi scriam dedicaţia pe treptele Duomo-ului din Pavia, să văd, aşa cum ar spune poetul Ion Mureşan, "un petec de iarbă" din rai, şi asta "tot e ceva peste fire".
