duminică, 15 noiembrie 2015

post-mortem





măi, fato, măi, cât prost gust ai
ție nici măcar sinuciderea nu-ți iese
nu puteai să treci dincolo discret și definitiv
să ne lași să respirăm și noi ușurați
prea ne încurci cu boacănă după boacănă
prea ne dai subiecte facile de bârfă
ei, dar dacă ai fi știut să mori
atunci ăsta da! subiect savuros și copios
l-am fi stors fără milă până la ultima picătură de sânge
chiar te-am fi dezgropat în cele din urmă
căci nu ne-ar fi venit a crede
tu așa nebună de legat cum ești
și în mormânt ai sta cuminte nemișcată și vie
cu tine nu suntem siguri niciodată
nici pomană nu ți-am fi făcut
nici festival de poezie cu numele tău
predestinat de sinucigașă n-am fi catadicsit să organizăm
doar am fi respirat ușurați zicând în șoaptă
bine că s-a dus dracului
numai ăla îi poate veni de hac noi suntem deja sătui
tare prost gust măi, fato, măi
până și sinuciderea ai reușit s-o faci mizilic