o nouă recenzie la....Ulise

Ofelia Prodan – Ulise şi jocul de şah/Ulysses and the game of chess, traducere din română de Florin Bican) (Charmides, 2011). Citind cartea bilingvă de poeme a Ofeliei Prodan, înţelegi că în cadrul generaţiei douămiiste deja se desprind mai multe direcţii. Poeta de aici poate fi lidera uneia dintre acestea. Într-o puritate stilistică impecabilă şi cu o candoare perfect jucată, cu ironie fină, deloc acidă, Ofelia Prodan creează o istorie proprie în care personalităţi ultracunoscute sunt puse în ipostaze inedite şi acţionează după alte scenarii decât cele pe care le ştim îndeobşte. Astfel: Ulise „joacă şah cu sine însuşi/de aproape 24 de ore şi/încă nu s-a plictisit”, dar cum nici mitologia nu mai e ce-a fost, Ulise joacă şi ţintar cu Ahile, Paris îi şterpeleşte sandalele lui Hermes ca să poată ajunge la Elena pentru a-i fura un sărut, Atena „e depresivă/şi e desăvârşită când e depresivă”, Oedip vorbeşte singur prin Teba închipuindu-şi că vorbeşte cu o hetairă dintr-o tavernă, iar Afrodita, ei, Afrodita este un poem extraordinar, eroina, supărată fiind că parcă nu mai are prospeţimea de altădată, se retrage într-o scoică unde „plânge cu lacrimi albe sidefii ca perlele”. Dar şi mai încoace, în spaţiu şi timp, se petrec lucruri de-a mirărilea: Mircea cel Bătrân pătrunde în haremul lui Baiazid şi-şi face de cap cu cadânele, cam la fel îşi face de cap şi Sancho Panza cu Dulcineea sub un smochin copt, în timp ce bravul Don Quijote doarme dus, nefericitul Kafka vorbeşte cu proprii-i pantofi, motiv pentru un poliţist să-i ceară actele încălţărilor („Kafka scoate uşor indignat actele din buzunar/ poliţistul le verifică atent şi îi reţine pantofii/pentru un nou interogatoriu”), iar Marx e mahmur după o beţie cu vodcă, e gol puşcă şi priveşte prin lunetă bombardierele pe cer… Mă rog, cuvântul din poveste înainte mult mai este. Dar, ca o concluzie, Ofelia Prodan desăvârşeşte poemul epic, creează personaje memorabile (v. Ghelasie cel drept), se joacă apoi fermecător cu cele pe care istoria, mitologia, literatura le-au nemurit. Despre farmecul lecturii conving ultimele trei rânduri din prezentarea de pe coperta a patra, rânduri scrise de Ion Mureşan: „Pariul pe care Ofelia Prodan l-a câştigat în cărticica asta e cel cu simplitatea şi cu limpezimea vorbirii. Şi pariul cu copilăria. Cred că volumul acesta de poezie va avea mare trecere la copii şi la savanţii nebuni şi la nebunii-savanţi.”


Dumitru Augustin Doman, Revista Argeş, martie 2012

Marché de la poésie la Institutul Francez

Poezia aduce primăvara pe Dacia 77, ca-n fiecare an cu Marché de la Poésie, de pe 27 până pe 30 martie. Joi 29 martie, începând cu ora 19, Librăria-cafenea Cărturești de la Institutul francez îi are ca invitați pe Angela Marinescu, Marius Chivu, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu și Bogdan Coșa.

Seara de joi începe cu premierea concursului de poezie organizat de lectoratul francez al Facultății de Litere de la Universitatea București. În continuarea programului, o nouă ediție a Cercului Poeților Apăruți, moderată de Svetlana Cârstean, îi invită pe poeta Angela Marinescu și pe criticul literar Marius Chivu la o discuție decontractată așa cum ne-am obișnuit, la un pahar de vin roșu. De la ora 21 începe maratonul de poezie, care cuprinde o serie de lecturi bilingve din cinci poeți tineri : Letiția Ilea, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu și Bogdan Coșa.

Între 27 și 30 martie la Librăria-Cafenea Cărturești, iubitorii de poezie vor găsi un stand special cu o selecție de cărți de la toate editurile care publică poezie în România, selecție făcută de librarii de la Cărturești. Pentru cărțile de poezie, ei beneficiază de o reducere de 20%.

Program Marché de la Poésie
Joi, 29 martie

18 : 00 : Premierea concursului de poezie organizat de lectoratul francez al Facultății de Litere, Universitatea București

19 : 00 : Cercul Poeților Apăruți. Invitată: Angela Marinescu. Cu participarea criticului literar Marius Chivu.

21 :00 : Maraton de poezie : Letiția Ilea, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu, Bogdan Coșa.

Vor citi în limba franceză : Fanny Chartres, Mihaela Dedeoglu, Bertille Détrie, iar Mihaela Dedeoglu va citi poeziile Letiției Ilea în limba română.
Traducere în franceză : Fanny Chartes, Faustine Vega, Jan H. Mysjkin și Linda Maria Baros.

Doi cărturari

lui Nichita Danilov


Harul

Dosoftei, marele cărturar al mănăstirii, bea vin cu măsură
şi vorbeşte tot cu măsură. El scrie şi citeşte din cărţi groase
cu file prăfuite, mirosind a ceară şi a mucegai, întâmplări
cu tâlc din viaţa de pustnic. El scrie şi citeşte cocoţat
în clopotniţa mănăstirii. Când e nevoie, se agaţă
cu ambele mâini de frânghia clopotului şi trage până se aude
şi dincolo. Clopotul răsună cu tâlc în urechile lui
Dosoftei şi el intră în transă şi vede cum e dincolo.
Transa durează cât trage clopotul. Când îşi revine, Dosoftei
nu-şi mai aminteşte chiar tot şi asta e bine, căci el scrie ce a văzut
dincolo şi unde nu-şi aminteşte inventează şi unde inventează
este cu mult peste puterea duhovnicească a celui
mai înduhovnicit monah. Pe la sfârşitul anului, cartea
cu vedeniile lui Dosoftei intră sub tipar şi iese de sub tipar.
Dosoftei o aşază cu mâna lui în biblioteca mănăstirii
lângă celelalte cărţi scrise în ceilalţi ani tot de el,
tot cu vedeniile sale. În afară de Dosoftei, nimeni nu
a avut vreodată curiozitatea să deschidă vreuna din aceste cărţi,
dar Dosoftei nu se plânge, ci aşteaptă răbdător clipa
când nu va mai fi singurul care se înfruptă din aceste
minuni duhovniceşti. Tot aşteptând a îmbătrânit,
iar biblioteca e plină de cărţile lui. Dosoftei simte
că i se apropie sfârşitul şi îl cheamă la el pe tânărul cărturar
Neculce. Se urcă amândoi în clopotniţă, în timp
ce se cântă miezonoptica. Acolo sus, feriţi de orice privire,
Dosoftei îşi pune cu dragoste mâinile zbârcite pe creştetul
tânărului Neculce şi îi transmite în cea mai mare taină harul său,
apoi închide ochii liniştit şi trece la fel de liniştit dincolo.



Sacrificiul

Tânărul cărturar Neculce citeşte şi scrie tot în clopotniţă.
Când trage clopotul, intră în transă şi vede dincolo
de ceea ce vedea bătrânul Dosoftei. Când iese din transă
îşi aminteşte perfect ce a văzut şi scrie întocmai.
Când cartea este gata, o duce la tipografie şi o scoate
în sute de exemplare pe care le împarte tuturor monahilor.
Aceştia se uită curioşi să vadă ce-i poate mintea unui
atât de tânăr cărturar. Cum citesc, încep să vadă
şi să priceapă lucruri pe care în mod obişnuit
nu le-ar fi priceput decât după grea trudă duhovnicească.
Toţi sunt foarte încântaţi şi îl întreabă pe tânărul Neculce
cum de poate să ştie şi să scrie atât de meşteşugit
astfel de lucruri, căci este mult prea crud pentru aşa ceva.
Tânărul Neculce însă tace şi ei încep să se îndoiască
şi să spună că poate copiază cărţile bătrânului Dosoftei
şi dau toţi iama în bibliotecă să citească ce a scris Dosoftei.
Şi citesc şi nu le vină să creadă ochilor şi vorbesc
înflăcăraţi despre vedeniile minunate ale lui Dosoftei
şi tot vorbind uită de vedeniile şi mai minunate ale tânărului
Neculce care tace mâlc, se urcă liniştit în clopotniţă,
se agaţă cu ambele mâini de frânghia clopotului
şi trage până îşi dă duhul. De dincolo, Dosoftei aude şi vede
totul şi numai jumătate din sufletul lui
se bucură, căci cealaltă tot plânge neîmpăcat.

arheopterixul

lui Ioan Es. Pop

intră pe fereastră o pasăre mare moartă de beată
şi-mi bate cu ciocul în cap şi-mi zice mă pândeşte
o moarte urâtă după colţ şi eu văd dublu de beată
ce sunt şi mi-e de două ori mai mult frică decât ar trebui
ajută-mă să trec de noaptea asta şi mâine
o să fiu ca nouă te plătesc bine măi pasăre
tu eşti un arheopterix de-mi baţi aşa cu ciocul la ora
asta-n cap de ajutat te ajut să treci noaptea asta
ia de colea doi lei şi dă fuga la chioşcul lui nea Emil
paznicul spune-i parola şi o să-ţi dea ceva
să-ţi treacă noaptea mai repede dar pasărea dă şi mai tare
cu ciocul da’ greu de cap eşti bre dacă ies pe fereastră
după colţ mă pândeşte o moarte urâtă şi eu tac
apoi râd lasă arheopterixule mai bine trage nişte iarbă
în piept şi apoi fă exact cum ţi-am spus
că nea Emil e chiar paznicul morţii şi moartea
are două chipuri unul care dă bine în orice moment
şi unul care dă al naibii de rău tu de ăsta te temi
dar cu doi lei Emil te rezolvă pe loc hai du-te acum până
nu închide chioşcul şi trage un pui de somn
că la el somnul e somn şi dureaza cam aşa un sfert de veac