lui daniel
în parc e atâta linişte şi răcoare - un bătrân şi o bătrână
merg braţ la braţ, se opresc din când în când şi vorbesc
prin gesturi. unde ai dispărut, îmi răsună vocea
ta ca un reproş îndepărtat în telefonul pe care îl las
să alunece în lacul tulbure. bătrânii se apropie de lac
mâinile lor plutesc lent şi spun povestea pe care o uitasem
mâinile lor îmi amintesc cum pluteam cândva
printre nuferi şi nu mai era mal şi nu mai era dragoste
era doar apa rece, iar deasupra craniul lui Yorick
privindu-mă în linişte cu orbitele lui negre adânci.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu