Şi mi-a povestit cum a ieşit din tufiş Acosmei. Ăsta, Acosmei, precum cred că ai observat, nu vorbeşte. Citeşte câteva poeme ca şi cum plânge şi, gata, se opreşte. N-ai cum să vorbesti cu el. Aşa şi Teodorovici, doar se saluta cu el, că ce naiba să vorbească, adică cu cine. Asta vreo 2 ani. Băi, şi într-o noapte prin Iaşi mergea aşa pe stradă Teodorovici şi se aude dintr-un tufiş: "nu vrei să bei cu mine?", mai-mai să creadă că îl întreabă însuşi tufişul, nu se vedea nimeni. După aia s-a dat tufişul la o parte şi a apărut Acosmei. Şi-au băut ei împreună vreo 2 ore şi multe-multe a zis Acosmei beat fiind.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Interesant. De unde deducem că Acosmei, după cele două ore, a intrat iar în tufiş. Şi de data asta, n-a mai fost chip să-l scoţi.
Trimiteți un comentariu