poeme cu poeţi controversaţi

poem mistic cu Muri

orbecăiam prin întuneric
după întrerupător
moliile îmi devorau hainele
fluturii de noapte mă plesneau
cu aripile lor imense
peste faţă
rozătoarele îmi ronţăiau
cu zel unghiile de la degete şi pielea de prisos
greierii ţîrîiau insistent din pat
şi de sub pat
eu tot orbecăiam
şi cînd am găsit întrerupătorul
în lumina chioară
l-am văzut pe Muri
împăienjenit cu un pahar de vodcă
în faţă plîngînd amarnic
şi abia zicînd printre suspine :
“adevăr grăiesc vouă
în noaptea asta unul dintre voi
îmi va lua locul
dar”, făcu el o pauză ridicînd arătătorul în aer
“de vei fi tu acela
adă-mi încă 50 de vodcă
şi 1000 de chelneriţe fragede nurlii
cu şorţurile mai albe
ca lumina zilei
care să dea buzna peste mine
şi eu absolut peste toate!”.

poem cu Octavian Soviany

Era toamnă şi ne întorceam de la Brăila,

de la un festival balcanic de poezie.

Soviany se îmbătase crunt.

A urcat în tren exact cu o secundă

înainte să plece. Vorbea vrute şi nevrute.

Când cu voce tare, când abia inteligibil.

La un moment dat mă sună

maică-mea să mă întrebe cum a fost.

Şi Soviany cu lacrimi în ochi îngaimă:

„Ce n-aş da să am şi eu o mamă

ca a ta, care să mă iubească,

să aibă grijă de mine şi să-mi facă

de mâncare!” Apoi continuă

frecându-şi cu dosul palmei ochii umflaţi:

„Spune-i aşa mamei tale:

că-s un biet copil orfan şi să mă înfieze

şi mai spune-i c-o iubesc mult

şi-o să fiu băiat cuminte

dacă îmi face de mâncare!” Şi plângea

Soviany înfundat ştergându-şi

din când în când nasul cu mâneca.

Îi spun mamei cam pe ocolite

despre ce este vorba, în timp ce

mă uit la Soviany, care tocmai

adormise pe scaun în tren

cu vârful bărbiei împungându-i pieptul.

Răsufla uşor ca un copil obosit

şi un zâmbet blând îi însenina chipul aspru.

Secretul poetului Traian Coşovei

Poetul Traian Coşovei are o birmaneză
care nu doarme niciodată
şi bea bere la pet împreună cu el,
în timp ce-l ascultă cum declamă
molcom poeme molcome.
Din când în când, poetul Traian Coşovei

se uită cu coada ochiului la birmaneză.
Birmaneza e foarte atentă şi îl îngână
pe poetul Traian Coşovei atât de bine încât
nu se mai ştie cine declamă poemul.
Când berea şi poemul se termină,
poetul Traian Coşovei o aşază cu delicateţe
pe birmaneză pe un scaun cu spătar înalt
la masa de scris. Birmaneza
intră într-o transă efervescent-creatoare
şi scrie sute de poeme molcome
pe care poetul Traian Coşovei le strânge

cu grijă într-un dosar şi le publică

pe la sfârşitul anului la editura Tracus Arte.

Einstein

(ţestoasa lui Marin Mincu)

vine Einstein călare pe carapace

pufăind din trabuc

şi învârtind lasoul deasupra capului

şi zice: eu am vână de muşchetar

ca stăpânul meu dom prof. Marin Mincu

eu m-am bătut cu Richelieu şi cu Milady de Winter

am colindat toate tavernele din Paris

şi-am băut cot la cot cu D'Artagnan, Athos, Porthos şi Aramis

am pedigree serios

dar voi nu mă credeţi voi ziceţi

că semăn mai degrabă a cowboy

şi că am jucat numai în filme western

păi voi chiar nu ştiaţi

că eu şi când nu par să fiu cel care sunt cu adevărat

de fapt tot bătrânul Einsten sunt

cel care vine de la Răsărit călare pe carapace

şi vă pune pe toţi la respect

laşilor, nătângilor, urechiştilor, semidocţilor

păi voi cu mine, marele muşchetar Einstein, îndrăzniţi să vă puneţi?

coşmar mistic elementar

făcusem o infecţie urâtă la măseaua de minte
am avut dureri cumplite toată ziua
am luat antibiotice calmante ceaiuri peste ceaiuri
şi spre seară m-am băgat resemnată sub plapumă

am căzut imediat într-un somn adânc
şi-am visat un om ras chilug
cu o privire hipnotică de profet nebun sau de nebun profet
nu-mi dădeam prea bine seama de ce anume
îmi spunea că este fratele marius
şi că are misiunea divină de a mă converti
fugeam de el dar degeaba mă urmărea obsedant
şi când îmi predica mai înflăcărat
decât Petru şi Pavel la un loc
când mă blestema de mă treceau toţi fiorii iadului

neştiind cum naiba să mai scap
m-am concentrat intens şi m-am reîncarnat definitiv
într-o ţestoasă ninja adeptă a nonviolenţei
şi doldora de înţelepciune zen
care în câteva minute l-a convertit simultan
pe fratele marius la toate religiile
mai mult sau mai puţin cunoscute din istoria umanităţii

poem cu andrei doboş iluminat

sub un cocotier, stă perfect

nemişcat andrei doboş.

în lotus. păsări colibri ciripesc

ştiute, dar mai ales neştiute.

andrei inspiră, andrei expiră.

pieptul se ridică, pieptul se coboară.

muşchii abdominali, asemenea.

andrei întredeschide

un ochi ataraxic: cineva a pus

pe taburetul din faţa lui

un trabuc cu iarbă înmiresmată

învelit în foi de papirus.

întrebarea este: evitabil sau inevitabil?

răspunsul se prăbuşeşte

odată cu o nucă de cocos drept

în moalele capului.

poem cu hose pablo debusolat

într-o dimineaţă frumoasă de iarnă
când zăpada se înălţase de doi metri în
curtea bunicii şi strălucea în soare

şi eu stăteam cuminte sub plapumă
tremuram şi beam ceai după ceai
fiind groaznic de răcit

mi s-a părut că aud un zgomot mic la început
dar care creştea secundă
după secundă până când n-am mai

rezistat m-am ridicat de sub plapuma
groasă şi-am privit pe fereastră uluit
un tank nou nouţ din care ieşeau

unul câte unul nişte mascaţi ciudaţi
care în câteva secunde ne-au montat boilerul